Andone-Rotaru Bianca, Reciclarea – Cat de necesara a devenit?

Andone - Rotaru Bianca - Astrid, Facultatea de Biologie si Geologie, Universitatea Babes-Bolyai

7.494.849.197. Nu va inchipuiti ca este vreun numar de telefon sau combinatia castigatoare la vreun concurs. Acest numar ajuns la ordinul miliardelor este populatia Terrei de astazi, din acest moment al zilei. Probabil ca, verificand chiar si dupa 20 de secunde, totalul va fi altul si vom observa ca este mult mai mare decat numarul initial. Simple operatii matematice care ne duc la concluzii ingrijoratoare.

Miliarde de ani natura s-a perfectionat in virtutea evolutiei pentru a fi capabila sa-si mentina intacta proprietatea sustenabilitatii vietii. Acest mecanism, desi indelungat, se bazeaza pe un principiu simplu – PRINCIPIUL RECICLARII. Pornind de la nivel cosmic si pana la cel celular putem observa ca toate elementele constituente ale naturii se oranduiesc fara abatere de la acest principiu. Resturile de la planetele distruse de asteroizi sau de la stele stinse reintra in ciclu prin formarea altor corpuri ceresti, norii se formeaza din aceeasi apa de mii si mii de ori, frunzele cazute ale copacilor sunt refolosite pentru asigura hrana sau adapost altor vietati. Iar cel mai important, propriul nostru corp reutilizeaza absolut fiecare element de care dispune - de la enzime si pana la aminoacizii, care, in urma reciclarii, vor face parte din structura transmitatorilor neurochimici. Si toate cu scopul de a evita terminarea resurselor si intrarea intr-un colaps macro- sau microsistemic.

Totusi, in imensitatea aceasta de organisme care populeaza Terra, exista unul care, pe langa ca reuseste sa se abata de la aceasta lege primoridiala, are capacitatea de a distruge si echilibrul altor habitate inafara de al sau: OMUL.

Dorinta, devenita nevoie pentru luxul de a avea o viata cat mai usoara si lipsita de efort, duce la concluzia ca omul este conceput astfel incat sa nu recicleze in mod natural. Insa, acest fapt nu ar fi o problema pentru natura. Pana la urma, cat rau poate face un singur om unei intregi planete? Aceasta intrebare ne face constienti de faptul ca populatia, deja foarte numeroasa, continua sa creasca de la o secunda la alta. Dupa toate cele spuse anterior, putem concluziona ca epuizarea resurselor naturale, vitale supravietuirii, este iminenta.

Gandirea si constiinta umana se pierd in simplitate, adancindu-se in nivele din ce in ce mai complexe fara a ajunge la un rezultat concret. In conditiile date, solutiile nu trebuie sa intarzie sa apara. Cunoscand celebra maxima ”Vremurile disperate cer masuri disperate”, se pune urmatoarea problema: La ce suntem pregatiti sa renuntam pentru a fi siguri ca viitorul planetei nu mai este pus in pericol? Tot natura ne da raspunsul, care este simplu: trebuie sa scapam doar de prejudecatile noastre si sa incepem sa reciclam. Recicland materialele vom incetini procesul de degradare al planetei. Scepticii vor spune ca nu putem refolosi chiar orice, ceea ce este adevarat. Atunci ce putem refolosi? Tehnologia de care dispunem ne poate fi de folos in acest sens. Datorita ei putem afirma ca orice substanta care, tratata si igienizata corespunzator, isi poate recapata proprietatile initiale sau sa dobandeasca alte proprietati necesare omului, poate intra in procesul de reciclare. In categoria anterior mentionata putem incadra, printre altele, plasticul, hartia si metalul.

Materialul ideal pentru reciclare trebuie asadar sa fie unul durabil – adica sa nu se degradeze in urma tratamentelor chimice si fizice la care va fi supus. Cea mai comuna substanta care reuseste sa detina aceasta proprietate, facand posibila reciclarea sa intr-un numar infinit de ori, este aluminiul.

Contactul cu aluminiul se intampla cel putin o data pe zi in viata fiecarui om. Fie ca acesta se rezuma la simpla folosire a calculatorului sau a telefonului sau la un zbor cu avionul, aluminiul este omniprezent in viata tuturor. Se poate, deci, conchide ca nevoia de acest metal este colosala. Totusi, pentru a satisface cerinta oamenilor, se recurge la mai multe procedee extrem de costisitoare atat pentru om cat si pentru natura. El presupune extragerea bauxitei si trecerea ei prin diferite procese industriale chimice pana la produsul final – aluminiul.

Constientizarea posibilitatii unei solutii mai simple in vederea obtinerii acestui metal este primul pas pentru o viata mai ”verde” si mai lipsita de griji pentru viitorul planetei. Reciclarea dozelor de aluminiu reprezinta salvarea in aceasta situatie. Ele, odata folosite, nu mai pot fi reutilizate sub forma cumparata din magazine. Astfel ca procesul de reciclare presupune spalarea lor viguroasa, topirea acestora si turnarea unor noi lingouri care ulterior vor lua forma obiectelor dorite. Metoda prezinta anumite puncte foarte imposibil de ignorat: este simpla, deloc costisitoare atat din punctul de vedere al banilor, cat si al timpului, iar aluminiul poate fi refolosit imediat. Statisticile spun ca dozele din aluminiul reciclat pot ajunge inapoi pe rafturi dupa mai putin de 2 luni, in comparatie cu aluminiul ”primar” din bauxita care necesita dublul de timp sau chiar mai mult.

Cercetatorii geologi apreciaza ca rezervele de bauxita, in conditiile actuale de extragere, se vor termina in aproximativ 400 de ani. Pare mult, dar in realitate timpul ramas este extrem de putin. Ne aflam in momentul scurgerii ultimelor fire de nisip din clepsidra, si este momentul sa decidem sa o intoarcem. Evident ca aceste date teoretice care se refera la un punct indepartat in viitor nu are un efect de sensibilizare care sa determine o schimbare. Astfel ca, dupa bine cunoscuta vorba a englezilor, ”Let’s talk money” incercam un exercitiu de imaginatie si ne transformam pentru cateva minute in contabili. 95% este procentul de energie salvata pe care o putem obtine daca vom inlocui forma primara de obtinere a aluminiului cu cea secundara. Plastic vorbind, energia economisita prin reciclarea unei singure doze de aluminiu poate fi folosita pentru fabricarea a inca 20 de astfel de doze. La scara mai larga, se apreciaza ca refolosirea unui kilogram de aluminiu se concretizeaza in salvarea a 8 kilograme de bauxita, 4 kilograme de chimicale (care ulterior vor polua mediului) si 14 kwh de electricitate, fapt ce influenteaza colosal toate ramurile economice. Considerand ca doar in Romania se arunca anual 10.000 de tone de aluminiu potential reciclabil, cifrele suna promitator, nu? Singura problema ramasa este trecerea lor din sfera teoretica in cea practica.

Ce ne opreste sa urmam sensul firesc al lucrurilor si sa reciclam cat de mult putem? Prejudecatile si ideile adanc implantate in subconstientul nostru legate de reutilizarea obiectelor ne incetinesc, daca nu chiar ne opresc din drumul nostru spre progres si spre o lume mai eficienta. De aceea, cultura reciclarii trebuie indusa si invatata inca din gradinite, cand inca nu se face dinstinctie intre ce e bine, rau, frumos si urat. Atunci e momentul initierii in acest stil de viata, care trebuie cultivat mai departe in scoala. Apoi, incetul cu incetul se vor forma adulti cu o metalitate complet noua, constienti de puterea pe care o au asupra mediului, si dornici sa o foloseasca in scopuri nobile: sa aplice ceea ce au invatat si la randul lor sa invete si pe altii: colectarea separata a dozelor de aluminiu in vederea reciclarii acestora. Dupa cum afirma Henry Brooks Adams "Profesorul influenteaza intru eternitate; nici el nu poate sti unde se opreste influenta sa". Influentandu-ne reciproc, devenind profesori de protectia mediu pentru cei din jurul nostru, vom ajunge sa schimbam la nivel planetar atitudinea fata de natura. Iar rezultatele dupa care suntem atat de avizi nu vor intarzia sa apara. Antiteza om-natura va disparea, vom deveni parte integranta a acesteia. Decizia ramane la latitudinea noastra si este momentul sa privim in perspectiva; sa alegem drumul cel bun. Dupa cum afirma scriitorul evreu, supravietuitor al Auschwitz-ului, Harry Ross ”Creatia omului este triumful suprem al naturii.”. Trebuie sa incepem sa ne ridicam la aceste standarde prin toate mijloacele de care dispunem.

In loc de incheiere, doresc sa subliniez ideea din urmatorul aforism ” Dezvoltarea presupune schimbare, iar cei mai multi oameni sunt refractari la ideea de schimbare.” (autor necunoscut). Pentru a fi siguri de continuarea evolutiei noastre ca si specie trebuie sa ne asiguram in primul rand de existenta unui suport fizic care permite dezvoltarea. Acest lucru se poate realiza doar prin orientarea sistemului de valori si judecati dupa care ne ghidam in momentul de fata inspre protectia mediului. Evident ca procesul este unul dificil, la fel ca oricare altul care introduce ideea de necunoscut si indepartare de zona noastra de confort, dar inceputul poate fi simplu: reciclarea dozelor de aluminiu si educarea in acest sens.

Cine suntem | Ce facem | Resurse | Blog & Media | Contact

Vedeti partenerii nostri fondatori

Programul Every Can Counts se desfasoara peste tot in Europa - www.everycancouns.eu