Lupulescu Alexandru - Gestionarea deseurilor in Romania

Lupulescu Alexandru Iulian, Facultatea de Stiinte si Ingineria Mediului, Universitatea Babes-Bolyai

In Romania, desi avem sisteme de management integrat al deseurilor, gestionarea deseurilor nu este facuta la fel ca in alte tari civilizate. In acest eseu am sa imi expun parerea despre cum ar trebui facuta gestionarea deseurilor, sau cum as dori eu sa fie, tinand cont de mai multi factori, cum ar fi: valorificarea lor (obtinerea de energie, ingrasamant, etc.) dar si tratarea lor cat mai bine in cazul in care nu se pot elimina (deseuri radioactive).

Pentru inceput, vreau sa trec in revista „colectarea selectiva” a deseurilor din institutii publice. In cate institutii am intrat eu, fie primarii, consilii judetene, firme private am vazut acele cosuri special amenajate pentru hartie, plastic si sticla. Sa zicem ca oamenii vor arunca in locul potrivit deseul: hartie la hartie, plastic la plastic, sticla la sticla, desi rar se intampla acest lucru dar sa spunem ca se intampla; doamnele/domnii responsabili cu gestionarea curateniei, in multe cazuri, strang gunoiul la un loc. Atunci ne intrebam: de ce mai sunt acele recipiente de colectare selectiva? Le mai selectam inca o data dupa amestecare? Munca in plus, energie consumata... Eu cred ca acel personal responsabil de curatenie ar trebui instruit din acest punct de vedere. Foarte rar am vazut ca intr-adevar gunoiul este colectat selectiv de catre personalul responsabil de curatenie, fiind in marile centre comerciale. Daca nu putem face acest lucru marunt, in zadar o sa incercam sa facem fata, de exemplu, deseurilor radioactive; sau aici chiar suntem mai responsabili? Devenim mai iubitor ai mediului?

O alta problema de gestionarea deseurilor este cea a alimentelor care au expirat. Tone sau zeci de tone de alimente se arunca zilnic in Romania. Unele se incinereaza, adica se consuma energie pentru a distruge alimentele expirate. De ce nu se poate organiza un program prin care toate alimentele care vor expira in termen de 5 zile sa fie distribuite la persoane care nu-si pot permite sa achizitioneze acele produse?! Sau daca chiar au trecut de termenul de valabilitate, sa fie introduse intr-un metantanc si obtinut gaz, apoi energie electrica. E mai mult de munca dar noi cum suntem pasivi nu facem. Mai usor vin aruncate pe campuri sau trimise la un incinerator unde se utilizeaza energie. Vorbind si cu un profesor roman stabilit in Nigeria, inginer petrochimist dar cu bune competente in energia electrica, a reiesit ca facem risipa de energie si bani in loc sa producem energie din aceste alimente expirate. O sa mai treaca ceva timp pana, sper eu, sa fie pusa in practica aceasta idee. Tin sa cred ca specialistii stiu de acest lucru sau vin cu raspunsul ca acel gaz nu are o putere calorica mare. Daca nu are, il amestecam cu namolul de la o statie de epurare si tot nu risipim energie pentru a-l incinera.

O alta problema a gestionarii deseurilor este cea a acumulatorilor si bateriilor. In lume sunt folosite o multime de bateri, o infinitate. Toata tehnologia de acum se bazeaza pe aceste bateri sau acumulatori. Oare cei care le/ii folosesc stiu sau citesc ce scriu pe ele/ei? Se arunca zilnic bateri si acumulatori la tomberonul de gunoi menajer. Oare acesti oameni stiu la ce se expun dupa aruncarea bateriilor? Bateriile, respectiv acumulatorii, contin substante toxice precum: litiu, plumb, nichel, cadmiu, mercur. Probabil unii spun ca sunt cantitati mici si nu dauneaza asa grav sanatatii lor. Total gresit ! In cantitati mici, aceste substante pot fi fatale sanatatii umane. De exemplu, cadmiul in cantitati de µg, cu expunere acuta a unei persoane, este generator de edem pulmonar acut letal. La o expunere cronica, cadmiul cauzeaza leziuni renale sau perturbarea metabolismului osos (osteoporoza, fracturi spontane, etc.). Insa oamenii stiu? Foarte putine campanii de informare pe aceasta tema. Sunt recipiente la supermarketuri, magazine care se gandesc la acest pericol si nu e doar pericol, dar se pot refolosi unele substante si materiale din acele bateri/acumulatori; putem vorbi despre o economie in procesul de fabricare. In prezent sunt scosi pe piata diferiti acumulatori care sunt mult mai eficienti si care stocheaza o mai mare cantitate de energie si rezistenti la mult mai multe incarcari decat cei uzuali.

Algele folosite ca biocombustibil. Vara, sunt aduse pe litoralul romanesc din larg tone de alge. Stiu ! Ne incomodeaza. Trebuie colectate de pe litoral. Insa problema e ce facem cu ele. Le aruncam la groapa de gunoi si ne scapam de ele? Daca da, atunci facem risipa de bani si timp. Daca le folosim pentru a obtine biocombustibil, atunci o sa avem un profit destul de bun si in acest mod protejam si mediul. Biocombustibilul obtinut din alge utilizat pentru producerea de energie, nu degaja in atmosfera decat dioxid de carbon (CO2) si vapori de apa (H2O g). Comparandu-l cu combustibilul obtinut din titei, care contine o multime de substante cu o legatura chimica destul de mare, acesta este considerat unul nepoluant. Probabil unii se intreaba: bine, bine, dar cu CO2-ul cum ramane? Ei bine, algele pentru a se inmulti au nevoie de CO2 si apa pe langa substantele nutritive. Deci, aici vorbim despre un ciclu al carbonului si al dioxidului de carbon impreuna cu apa eliberata in atmosfera prin procesul de oxidare. De aceea algele sunt considerate o materie prima pentru biocombustibil si in plus are o putere calorica destul de mare fata de alte materiale folosite drept combustibil.

In momentul de fata exista o controversa intre tarani si Uniunea Europeana pe tema gunoiului de grajd. Taranii sunt nemultumiti pentru ca UE vrea sa interzica aruncarea gunoiului de grajd pe parcelele agricole si sa se foloseasca doar produse chimice ca ingrasamant. Cei care detin asociatii si cultiva pamantul nu au nimic impotriva, deoarece ei folosesc deja ingrasamant chimic. Dar taranii? Taranii ce fac? Ei folosesc gunoiul de grajd ca ingrasamant de cand se stiu. Probabil e cel mai ecologic si la mana oricui. Nu toti taranii au bani de ingrasamant chimic. In judetul Timis panza freatica este la o adancime mica si cum se practica agricultura intensiva apa de suprafata nu este potabila. Peste tot in judet sunt date foraje la adancimi de peste 100 de metri, unde apa este curata si din punct de vedere radioactiv, analizand personal probe de apa din acest judet.

Alte deseuri periculoase pentru mediu sunt cele din tabacarii. Cei drept, tabacarii prin Romania nu mai exista intr-un numar asa mare, dar deseurile rezultate in urma procesarii blanurilor sunt periculoase. Acestea contin diferite metale grele si substante nocive pentru mediu dar si sanatatea umana. Acele metale pot fi recuperate si refolosite in alte domenii.

Deseurile de la statiile de epurare. Lunar ies tone de deseuri de la statiile de epurare. In prima faza a epurarii, cea a gratarelor si sitelor, toate materialele grosiere sunt retinute la intrarea in bazine: PET-uri, haine, lemne, animale, etc. Problema e ce facem cu ele? PET-uri pot fi reciclate. Lemnele daca sunt verzi si nu sunt in descompunere pot fi date la familii care nu-si permit achizitionarea de lemne pentru iarna, restul fiind duse la groapa de gunoi. Namolul rezultat in urma epurarii este unul bun pentru agricultura. Dar oamenii sunt informati in aceasta privinta? Sincer, am vazut in Cluj-Napoca la un bloc cum oamenii au adus namol deshidratat de la statia de epurare si l-au folosit pe post de pamant unde au plantat flori. Cei care fac agricultura de ce nu vin sa ia pamant de acolo pe post de ingrasamant fiind gratuit? Si cei de la statie ar fi bucurosi ca ar mai scapa de mormanele de pamant adunat de-a lungul timpului.

Deseurile rezultate in urma procesarii lemnului. Am scris putin mai sus despre cum se face exploatarea masei lemnoase in Romania si despre cum se fac toaletarile copacilor din orase. In urma procesarii lemnului, adica de cand intra pe poarta unei fabrici pana la produsul finit, rezulta o multime de deseuri. Unele sunt folosite in diferite moduri, dar pe langa marile firme care proceseaza lemn la noi in tara am observat mormane de rumegus. Ma intreb de ce nu e valorificat si acel rugemus? Am vazut in partea Moldovei ca sunt aduse din Ucraina brichete pentru foc facuti din rumegus. Cei drept, am vazut si in partea Ardealului insa nu in cantitate asa de mare precum in Moldova. Nu inteleg de ce nu-l valorifica, poate pretul, poate fac altceva cu el?

Deseurile medicale au un grad mare de periculozitate. Asadar, ele sunt manevrate in conditii de siguranta. Marea majoritate a lor sunt incinerate si ne-am luat de o grija, dar ne gandim la ce substante in stare de vapori sunt eliminate in atmosfera in urma distrugerii lor? Dioxinele, policlorobifenilii (PCB) sunt unele dintre substantele toxice care pot fi emise in atmosfera in urma incinerarii acestor deseuri medicale.

Deseurile rezultate din constructii. Pe langa praf, care este prezent in oricare activitate de constructie sau de distrugere a unor cladiri, mai gasim resturi de lemn (de la cofraje), caramizi, fier dar si beton. Fierul poate fi reciclat, caramizile la fel, lemnul folosit ca agent termic la familii ce nu dispun de un venit pentru achizitionarea lemnului si beton ca deseu refolosit dupa prelucrare. Blocurile de beton din vechile cladiri pot fi refolosite in constructii. Operatorii economici cu profil de betoane au un utilaj care toaca betonul pana la stadiul de pietris si nisip, cimentul fiind spalat si depozitat in apa (unde cu ajutorul unui malaxor electric nu permite cimentului sa se depuna) si folosit pentru fabricarea altui beton. Pietrisul si nisipul este separat prin site si gratare ulterior. Aceasta este un domeniu de folosire a deseurilor de beton. De deseuri de beton au nevoie si cei de la gropilor de gunoi ecologice pentru folosirea ca suport pentru membrana impermeabila dupa cum am vazut la groapa de gunoi ecologica de langa Oradea.

Pe langa toate acestea, mai pot aminti deseurile radioactive, dar nu vreau sa intru in detalii deoarece fac parte din alta categorie de deseuri si sunt reglementate sub o alta legislatie.

Ceea ce putem sa fac noi, in viata de zi cu zi, este sa reciclam si sa reutilizam deseurile cele mai comune: plasticul, sticla si metalele.
Dozele de aluminiu sunt o resursa importanta si extrem de valoroasa. Aluminiul are calitati de reciclare excelente (calitatea aluminiului nu este scazuta prin reciclare, adica poate fi reciclat in mod repetat) si este usor, durabil, versatil. Retopirea aluminiului folosit economiseste pana la 95% din energia initiala necesara producerii de materie prima. In doar 6 saptamani o doza de aluminiu, care este aruncata la ghena de reciclare, se va intoarce pe raftul magazinului ca un nou produs. Pentru reciclarea unei tone de aluminiu se evita emisia a noua tone de dioxid de carbon in atmosfera, astfel putem ajuta si la protectia mediului. O doza de aluminiu se descompune in 100 de ani. Deci cum ar arata gropile de gunoi o multime de doze in combinatie cu alte deseuri? Urat, nu?
Opinia mea, strict personala, este aceea ca in zadar ne batem cu pumnii in piept pe proiecte in scoli, licee, facultati, comunitati cu privire la deseuri, sa mergem pe malul unui rau sa colectam PET-uri si tot felul de gunoaie daca nu vom preveni aruncarea de gunoaie pe diverse cursuri de rau. Cum putem preveni? Pentru inceput prin educatie. De la gradinita copii ar trebui sa fie educati in ceea ce priveste mediul, cred ca si acasa daca i-ar spune parintele sa nu arunce gunoiul pe strada (explicandu-i frumos de ce nu e bine), nu l-ar arunca. Pentru cei in varsta care nu ii mai poti educa ca au in minte sa arunce tot felul de gunoaie (in mediul rural: fan putrezit, animale moarte, PET-uri, etc.) trebuie amendati, amendati si iar amendati. Pana cand se invata sau pana cand trebuie sa isi vanda ceva pamant sau casa pentru a plati amenda sau munca in folosul comunitatii. Nu putem sa ne laudam ca am strans tone de deseuri de pe un rau, cand maine acel rau va fi la loc, murdar.

O alta chestiune care ma deranjeaza este folosirea deseurilor menajere. Ce facem cu ele? Le aruncam la groapa de gunoi, care in prezent (in majoritatea cazurilor) sunt munti? De ce nu ajungem sa valorificam deseurile? In foarte putine cazuri am vazut cum se face o valorificare a deseurilor desi toti vorbesc despre asta. Cei drept birocratia in Romania indeparteaza multi investitori straini, dar si investitorii de aici sunt blocati de legile si birocratia prezenta. De exemplu: cei de la primarii nu pot dona lemnul obtinut din toaletarile orasenesti familiilor care nu pot achizitiona lemn de foc pentru ca trebuie sa faca licitatii pentru a da lemnul si doar in baza unei sume, ceea ce lasa de dorit din partea mea.

Am ales sa fac acest tip de eseu pentru ca era mult mai usor sa caut pe internet informatii si sa dau „copy-paste”. Astfel am scris despre problematica deseurilor in cazurile cu care m-am intalnit si am vorbit cu diferiti oameni in domeniul respectiv.

Cine suntem | Ce facem | Resurse | Blog & Media | Contact

Vedeti partenerii nostri fondatori

Programul Every Can Counts se desfasoara peste tot in Europa - www.everycancouns.eu